Către ,
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Domnului Ministru Lucian Bode
A.I.D.C.- Asociația pentru Implementarea Drepturilor Consumatorului-(CUI 42874120), în îndeplinirea scopului esențial al asocierii și în realizarea obiectivelor sociale asumate, urmare a solicitării domnului Feroiu Nicolae Paul, agent de poliție, care s-a adresat Asociației pentru a fi sprijinit prin consiliere, îndrumare, reprezentare/însoțire în fața autorităților/instituțiilor/persoanelor juridice/fizice, în vederea apărării drepturilor cetățenești legitime și, mai important, constituționale, circumscrise, în esență, dreptului la muncă și protecția socială a muncii (art. 41), în strânsă legătură cu respectarea dreptului la ocrotirea sanatății (art. 34), dreptul la petiționare (art. 51) și dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică ( art. 22, în calitate de lucrător beneficiar al serviciilor prestate și asigurate la locul de muncă de angajatorul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, subunitate a Poliției Române din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din România, în urma analizării situației expuse, dorim să venim în sprijinul autorității pe care o coordonați pentru a putea identifica și conștientiza împreună neajunsurile si vulnerabilitățile instituționale în materie de gestiune a resursei umane specializate, ca factor de bază a funcționării optime a oricărei entități.
În primul rând, trebuie să afirmăm interesul crescul al ,,societății civile,, (astfel cum sunt denumite entitățile juridice de acțiune civică precum asociația noastră, dar și oricare persoană fizică sau juridică preocupată de promovarea interesului comun, general, în limitele principiilor democratice precum egalitate, libertate, nediscriminare, respectarea legii) pentru modul de funcționare al instituțiilor și autorităților esențiale pentru existența unui stat, și care, prin prisma situației date, dar si a altor aspecte preexistente ajunse la nivelul dezbaterilor și formării unei opinii publice este evident că pune sub semnul întrebării serviciile oferite în mod mediat ( prin intermediul resursei umane angajate în funcționarea instituției pe care o reprezentați la nivelul cel mai înalt) cetățenilor, din moment ce instituția nu pare să gestioneze coerent și să ofere servicii organizatorice și de logistică interne adecvate creerii unui mediu de lucru și condiții de muncă în acord cu principiile legale într-o situație singulară, deloc complicată în esență.
Aspect evident și de necombătut prin oricare procedee sau abilități speciale de comunicare de care ar putea dispune și pe care le-ar putea uzita pentru cosmetizarea unei alte situații de fapt decât cea reală, observată de aproape trei saptămâni de o țară întreagă.
Pornind chiar de la premisa ( ceva și mai de ,,neclintit,, chiar decât prezumția de nevinovăție în materie penală) a angajatorului I.P.J. Gorj, cum că, un angajat polițist, adică funcționar public cu statut special, adică o resursă umană calificată, prin prisma condițiilor de muncă și a stresului ocupațional ca simptom și risc profesional admis în mod unanim , ,,ar fi suferit,, o alterare temporară a abilităților practice necesare adaptării la cerințele si riscurile psihosociale asociate postului ocupat, concluzia este una: nu poate fi lăsat ca un câine rănit pe marginea șanțului fără niciun interes sau preocupare spre readucerea situației într-o paradigmă a continuității măsurilor de ocrotire a personalului propriu, instruit și format în mulți ani!
O simplă aplecare spre identificarea unui punct comun de plecare în analizarea corectă a situației și identificarea măsurilor adecvate, agreate și, evident, în acord cu legea pentru a înlătura orice dubiu de părtinire, interes și a avea constiința finală a aplicării unor concluzii rezultate din proceduri exclusiv profesioniste si experimentate ar fi fost îndeajuns. Atât.
Pentru început era suficient ca să nu ni se mai releveze nouă tuturor, consumatori zilnici de servicii polițienești, din nou, dimensiunea sumbră a unui sistem de apărare, ordine publică și siguranță națională care funcționează în ,,temeiul,, hazardului, providenței influențate de tot felul de factori și interese particulare, locale, incompatibile cu interesul general al instituției ca autoritate de interes public.
Problema esențială identificată și care transpare cu oricare altă criză instituțională ajunsă în cunoștiința cetățeanului este aceea că, deși autoritatea exprimată de ministerul pe care îl conduceți, acolo unde dispune de instrumente și instituții ( în cea mai mare parte acestea există, fiind prevăzute, intr-un fel sau altul, de norme legale) acestea sunt utilizate în mod steril, cu intenția să servească unui alt scop și nu celui strict pentru care au fost previzionate de legiuitor, fiind interpretate și speculate exclusiv în scopul plierii forțate pe litera legii, ignorându-se total esența și scopul ei.
Și asta doar pentru că majoritatea actelor de autocontrol intern, de autoreglare a multiplelor derapaje sesizate, raportate din interiorul și chiar exteriorul instituției, se înscriu în cutuma ,,rezolvării lor,, , adică în sensul peticirii provizorii și rapide doar sub aspectul așa-zisului indicator de imagine , în principal, a neregularităților constatate. Iar în acest proces superficial, instrumentele legale de care aminteam devin simple ,,măciuci,, sau ,,ghioage,, , cum vreți să le numiți, în mâna unor alți funcționari investiți cu autoritatea, dar totodată responsabilitatea, unui act de control.
Deși au fost voci (prea puține) care au atras atenția asupra acestui fenomen care folosea pe post de măciucă pînă de curând ( 2, 3 ani) un instrument, dealtfel perfect legal și necesar: instituția controlului intern cu multiplele niveluri de intervenție și acțiune, dar toate ineficiente sub aspectul constatării cauzelor reale ( și nu doar compartimente statistice de inventariere a efectelor, in cel mai fericit caz, cel mult) mai nou , aceeași cutumă a ,,rezolvării,, unor situații tensionate din punct de vedere managerial a adoptat o nouă ,,măciucă,, : instituția psihologului de unitate și a avizelor acestuia, care devin și mai dificil de combătut ( in opinia unora bucuroși de noua găselniță) chiar decât ,,concluziile controlului intern,,.
Aspectul este cu atât mai grav, dacă scapă de sub o gestiune vigilentă și continuuă, cu cât aceste aspecte țin de dreptul la ocrotirea sănătății, integrității psihice și a vieții unui om, ca principii fundamentale ale societății moderne.
Indiferent de instruirea cetățeanului, receptor al cazurilor mediatizate și aduse in lumina opiniei publice, nu poți să nu constați ,,hazardul,, instituțional și totodată pattern-ul, modelul conturat de mai mult timp, conform căruia aceeași autoritate reprezentată în statul român de M.A.I., aplicând instituția verificărilor psihologice periodice nu descoperă ( în fapt având suspiciuni și chiar date concrete și, mai mult , beneficiind de o tăcere complice a altor funcționari, asta ca imagine a unui climat organizațional, de asemenea, total defectuos și neprielnic funcțiunilor organizaționale) violatori, pedofili sau alți lucrători cu preocupări infracționale în legătură directă cu (să le numim elegant) cel puțin devianțe sociale grave. Dar, pe de altă parte, vedem o multitudine de situații aproape identice sub aspectul interesului managerial de a nu da curs și a gestiona în modul în care spune legea( și ,culmea, chiar o sumedenie de norme interne adoptate din inerție, e drept, de toate subunitățile MAI) că trebuie tratate neregularitățile avertizate, ci mai dregrebă instinctul primar de ascundere și disimulare a acestora în discreditari ale avertizorilor de integritate prin aplicarea și introducerea în context a suspiciunii de alterare psihosocială a discernământului profesional al angajaților, funcționari publici, care îndrăznesc să afirme și să reclame sau, cel puțin, să informeze, pe cale ierarhică, chiar în mediul intern, cu privire la aspecte ce țin de mediul și funcționarea specifică indeplinirii misiunii polițienești la un standard cât de cât acceptabil pentru un stat democratic și european.
De ce nu se întreprinde aproape niciodată nimic, ca și în situația de față, pentru a înlătura măcar această suspiciune, pe care nu o are doar un om, cel vizat, ci o întreagă categorie sau chiar o bună parte din destinatarii informației prezentate și dezbatute public, cum că măsurile interne aplicate asupra unui angajat aflat în dubla ipostază, de avertizor și analizat sub aspectul ,,capacității de muncă,, din punct de vedere psihologic, nu sunt exclusiv profesionale, temeinic argumentate și probate, de specialiști imparțiali și cu probitate morală? Și cu experiență nu numai în declanșarea prin constatarea unei intervenții de tip psihocomportamental, dar și gestionarea și rezolvarea ei până la capăt, adică implicarea totală și depunerea tuturor diligențelor posibile pentru recuperarea sau, cel puțin, ameliorea și soluționarea situației în acord cu principiul ocrotirii resursei umane angajate si formate de MAI până în punctul în care scrie în legea organică ,,Statutul Polițistului,, că ocrotește statul polițiștii. Ne bănuiți și pe noi, toți ceilalți, că am avea busola stricată, că suntem rău voitori, conspiraționiști sau, pur și simplu, ,,heitări,, de meserie?!
De ce transpare atât de clar doar faptul că un psiholog practicant abia scăpat de supervizare( cum e titulatura specifică) de numai 3-4 ani a aplicat un articol, a declansat o situație juridico-medicală, dar nu a depus niciun efort spre recuperarea reală sau cel puțin ameliorarea situației ?
Mai mult, folosindu-se tot de ceea ce legiuitorul i-a pus la dispoziție în scopul consolidării importanței ocrotirii la locul de muncă al angajaților cu riscuri profesionale evidente, acesta profită de articolul de lege pentru a produce efectele juridice sugerate (sau chiar solicitate imperativ poate) de un șef sau altul, deranjat de vocea și avertizarea lucrătorului și nu pentru a produce consecința medicală psihosocială, ca interes profesional specific?
Pentru că asta s-a întâmplat în cazul de față, unde singura grijă a psihologului după constatarea situației ( în subsolul unui act, prin nici mai mult nici mai puțin de …doar 9 cuvinte) a fost ca, în cadrul întâlnirilor destinate aplicării măsărilor profesionale pentru recuperarea ( teoretic) capacităților și abilităților profesionale ale angajatului, să îl preseze psihic cu adoptarea unei atitudini de uitare și ignorare a oricărei urme de verticalitate , concluzionând că subiectul nu are capacitatea de a accepta că evenimentele anterioare pot fi depășite și nu pot fi schimbate.
Nu, noi toți alături de domnul Paul Feroiu nu o să tăcem și nu vom accepta niciodată că evenimente care dau direcția greșită a acestei instituții fundamentale, cât și neregularitățile grave constatatet și evidențiate ( dar ignorate de factorii de ecizie ) nu pot fi schimbate.
Pot, trebuie neapărat și vor fi schimbate , cu sau fără voia unui șef ,,rezistent la schimbare,,….
Întrebarea neretorică ( de data asta) este dacă și dumneavoastră, domnule ministru, din poziția de responsabilitate și direcționare a funcționalității ministerului pe care în acest moment îl conduceți aveți voința, în principal, dar și puterea de a încerca în mod real să reașezați lucrurile din această instituie într-un normal general acceptat și, mai mult, așteptat de prea multă vreme atât de lucrătorii dumneavoastră, dar și, implicit, de consumatorii beneficiari directi ai serviciului polițienesc: cetățenii?
Dacă răspunsul dumneavoastră este pozitiv Asociația noastră (și cu siguranță nu numai noi, întreaga națiune) este gata să vă sprijine și să vă dea tot concursul în realizarea acestui demers imperativ.
În ceea ce privește aprofundarea ,,anamnezei,, noastre privind vulnerabilitățile și riscurile și implicit problemele grave care au concurat și în cazul situației de față la crearea și escaladarea conflictului de muncă privind condițiile asigurate de angajator unui lucrător în ceea ce privește ocrotirea sanatății și securității în muncă prin modul de evaluare a capacității de muncă în raport cu indatoririle specifice, din documentul esențial de organizare a resursei umane în MAI : fișa postului, vă supunem atenției următoarele aspecte.
Tot contextul intern pertinent sferei de acțiune a Direcției Medicale a MAI cu toate subunitățile și compartimentele ei, cât și așa-zisa structură de ITM, inspectie a muncii din cadrul IGPR cu persoana desemnată în cadrul fiecărui IPJ ( ceea ce implică si Resursele Umane ca si structură suport esențială) sunt departe de ceea înseamnă prevederile legale, în primul rând, dar și de realitățile pieței europene a muncii, sub aceste aspecte.
Nici nu are cum să fie altfel când transparența instituțională, internă, față de proprii angajați, lipsește cu desăvârșire sau, mai mult , când pornește de la bază cu o minciună: puteți face un sondaj printre angajați să constatați câți au fost informați și cum și-au dat acordul pentru a fi repartizați unui medic de familie , medic care la rîndul său este un funcționar al instituției MAI și care întruchipează în aceeași persoană pe lângă interesul pacientului și interesul angajatorului în dubla calitate de medic de unitate, simultan.
Nu o să poată să vă spună când și cum s-a intâmplat acest lucru. Cei mai mulți abia atunci, cu ocazia demersului dumneavoastră, vor fi realizat incompatibilitatea. Nici nu aveau cum să realizeze ,, trecerea fină,, care s-a produs sub masca semnării și completării unor formulare de actualizare a datelor personale și de stare civilă, prin 2013, demers total netransparent al MAI prin Direcția Medicală( și in interesul managerilor ei foști și poate actuali)
Nici nu trebuiau să fie vigilenți la astfel de tertipuri deoarece, orice lucrător serios trebuie să fie conștiincios și să-și cunoască sarcinile lui de muncă, nu ale compartimentelor suport, precum resurse umane, financiar, psihologic, medicina muncii, medici de unitate/familie, cum greșit au presupus cei care au crezut, și încă mai cred, că acest minister mai reprezintă un organism articulat, în care, atunci când ai nevoie sau te lovești de un ,,specialist,, din cadrul structurilor suport, acesta te va informa, consilia și ajuta să rezolvi o problema, evident în legătură cu relațiile de serviciu.
Dar nu, fiecare polițist și angajat în parte constată abia în momentul când ajunge în fata unei astfel de structuri suport sau, de cele mai multe, ori după, că a fost neinformat sau chiar dezinformat sau mințit și pasat între ușile altor specialiști, cu efecte directe asupra resurselor de timp, pecuniare și de moral sau climat instituțional nefuncțional. Știți câți sunt încă șocați să constate abia când starea de sănătate nu mai este cea optimă, că ,,crowdfounding-ul pe Facebook,, ține loc prevederilor Statutului Polițistului pe care orice polițist începător sau aspirant îl crede o carte de căpătâi? Dar nu, în realitate au să afle, pe pielea lor, că serviciile medicale stipulate în acesta, ca măsură de ocrotire a polițistului nu sunt gratuite!
Dimpotrivă angajatul dumneavoastră trebuie să îndure multe umilințe, jigniri și costuri neverosimile de timp, bani și nervi în încercarea de a-și realiza un drept pur și simplu fictiv, doar pe hârtie.
Un alt mare neajuns, care nici măcar nu era băgat în seamă ca vulnerabilitate majoră a unei unități lucrative de pe teritoriul României, până prin 2018-2019,( după alte avertizări susținute și evident ignorate inițial al altor polițiști care au avut șocul venirii în contact cu obscurantismul structuriol suport) a fost instituția medicului specialist de medicina muncii și implicit a fișelor periodice( anuale de regulă) de aptitudine, respectiv fișe individuale privind riscurile la locul de muncă, care spre deosebire de oricare altă organizatie sau agent economic , care nu concep organizarea și protecția muncii și a angajatilor în lipsa acestor documente care au la bază acțiuni concrete de evaluare, în cadrul MAI….. nici nu au existat!
Nici nu aveau cum… la un efectiv de 2, 3 medici specialiști de medicina muncii (la un moment dat )pentru un efectiv de aprox 60 000 de polițiști, jandarmi, pompieri etc…
DA, dar legea organică, constituția și celelalte norme legale erau și sunt clare în sensul atribuțiilor si rolului esențial al instituției de medicina muncii, numai că în MAI iar s-a ales calea ,, găselnițelor milițienești,, astfel că foști, si poate actuali, manageri ,,îmbătați,, de putea cuvântului ,,autoritate de ordine publică,, , cu de la ei putere, au interpretat că e îndeajuns și fără niciun risc să ,,delege,, atribuțiile medicului de medicina muncii către medicii de unitate, majoritatea chiar medicii de familie ai majorității polițiștilor. Iar fisele de aptitudine să le reducă la o simplă stampilă pe fișa de evaluare anuală. Evaluare, nu a capacității de muncă ci a rezultatelor profesionale!
O aberație și o ilegalitate mai mare ca aceasta nu o să gasiți la nicio altă instituție de drept public sau privat de pe teritoriul tării.
Acum, în perioada recentă( de aproximativ 2 ani) situația este circumscrisă unei peticiri și încercări timide de intrare în legalitate prin încadrarea ( sau incercarea de incadrare ..desii treneaza de ani identificarea și selectarea medicului specialist de medicina muncii în cadrul fiecărui Centru Medical Județean…probabil se asteaptă persoana potrivită unui interes particular determinat). Intre timp realitatea este că: în unele subunități MAI se ignoră în continuare legislația privind medicina muncii, altele fac doar evaluări si întocmesc fișe celor declarați apt-limitat sau, ca și in cazul de față al domnului Feroiu Paul ( când e un alt fel de interes) când și când, când situația devine (sau trebuie să devină mai) gravă.
Vă rugăm să luați act că nu este o situație tocmai normală, departe de a fi optimă, ca un medic de medicina muncii din București să incheie și să emită o fișă de aptitudine fără să vadă clinic și personal angajatul!
Mai ales când un psiholog adaugă cu pixul în subsolul unui act medico-legal, fără nicio explicație suplimentară, un apt-condiționat constatat cu 5 luni!! înainte( 22.09.2020), act datat 22.01.2021 și în care apare ca dată (identică) a examenelor de specialitate: data de 03.02.2021!!!
Mai mult, chiar doamna medic specialist în (tele)medicina muncii , de la distanța evidentă de 300 km dintre București și Tg Jiu, decide să ia în calcul ,,evaluarea psihologică,, cu pixul , din subsolul aceluiași act, dar ignoră fără nicio tresărire evaluarea mult mai recentă, conform parafei, și a celor atestate chiar de către un medic primar psihiatrie care avizează la 03.02.21 lucrătorul ca fiind: ,,apt psihic,, fără simptome…etc.
Si, cu toate acestea, cu toate că un psiholog nu are nicio competență psihiatrică( cel puțin în afara spațiului MAI), dar mai ales fără niciun disgnostic prezumtiv măcar ( ce să mai vorbim de a fi comunicat cum ar fi normal și pacientului politist), peste concluzia unui psihiatru, depune toate diligentele ( în numele sistemului) să-l interneze pe lucrător la spitalul Gerota al M.A.I., fix la psihiatrie….după ce ,,și-a dat tot sufletul și toată priceperea,, spre recuperarea capacităților psihosociale ale angajatului monitorizat.
Pe lângă evidenta ironie determinată de repulsia întâlnirii unei astfel de atitudini a unui psiholog, față de profesia și menirea sa in primul rând, o să analizăm cronologic evenimentele în cele ce urmează, dar ,,iter criminis,, impunea precizarea în acest moment al analizei.
O altă inadvertență, să-i spunem așa deocamdată, este și faptul că, deși inițial psihologul de unitate constată o dificultate a angajatului de adaptare la executarea unor activități care expun personalul la riscuri psihosociale, totul in legatură cu postul ocupat în cadrul SAS, ceea ce presupune (teoretic) analizarea atribuțiilor, sarcinilor si riscurile identificate prin fisa postului ( și Fisa individuală de Riscuri, ca document separat, dar pe care nu il veți întâlni niciunde în MAI, iar daca veti cere așa ceva veți primi un fel de evaluare colectivă pe categorii și expirate sub aspectul formei, dar mai ale al conținutului, de ani buni) ocupat la acel moment, pentru ca mai apoi, cu ocazia fițuicii de ½ A4 cu Nr. 286 din 18.02.2021, să se ,,transfere,, aptul-condiționat ( sau nici nu știe exact cum polițistul din moment ce nu a existat o evaluare a capacitatății de muncă la momentul schimbării locului de muncă de la SAS la OP) către noile sarcini, atribuții, dar și riscuri evaluate ( la fel de teoretic) conform fișei postului ocupat în februarie 2021, ca agent poliție ordine publică și siguranță publică din cadrul serviciului OP al IPJ Gorj.
Mai mult, dacă este să mai analizăm fracturile logice, cel puțin, din spatele deciziilor de a-l conjura pe polițist de a renunta la postul de la SAS si a se muta la OP, angajatorul păstrându-i în baza avizului psihologului drepturile de port și utilizare a armamentului și muniție, lucrul în ture de noapte sau schimburi, pentru ca mai apoi, la OP, în baza fix acelorași ,,afectări,, psihosociale (pentru care subiectul polișist lucrător nu a vrut să identifice si sa aplice strategii noi de adaptare la locul de muncă-care?!, ..de parcă e treaba pacientului și nu a specialistului curator, dar, din nou, poate așa e la MAI, nu ca în restul lumii) cum zice concluzia în urma ,,monitorizării,, , deci nici mai mult nici mai puțin, de data asta, i se ridică dreptul de port armă. Ba, mai mult, îi este pusă in discuție polițistului chiar aptitudine pentru indeplinirea serviciului in MAI.
Adică dacă mai e bun oriunde în tot ministerul sau trebuie ,,lăsat la vatră,,.
Și asta doar din 5 hârtii….fără niciun fond, doar de formă.
Dacă veți cerceta cu aplecare și interes pentru ocrotirea resursei umane a MAI, astfel cum spune legea, veți constata că angajatorul nu a întreprins absolut nimic esențial spre o recuperare reală, dimpotrivă a fost chiar un factor destabilizator, împingându-l forțat si accelerat pe angajat spre măsuri radicale ( in speranța și, mai ales, cutuma unui sentiment ,,liniștitor,, că acum ,,..oricum a vazut o țară întreagă că totuși, nu-i așa, …ceva poate e strâmb dacă a decis să ,,se facă de râs,, cu greva foamei în fața ministerului, unde oricum nu-l bagă nimeni in seamă, cu o cană de apă măcar…,,).
Strâmb este doar sistemul, care nu poate încă să înteleagă ce înseamnă un astfel de funcționar pentru societate. Determinat, oricând gata să lupte cu toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului si pentru a face dreptate.
Dar tocmai asta este vina cea mai mare a sistemului: că promovează o atitudine de plecăciune, tăcere complice și nu încurajează sau apreciază vocile avertizoare și verticalitatea. Dimpotrivă, le vor reduse la tăcere sau denigrate.
Tocmai din acest motiv al tăinuirii prin neimplicare și complicitate prin tăcere s-a ajuns la cazuri grave precum cel al pedofilului de la rutieră despre care nu s-a sesizat niciun ,,polițist,, coleg sau chiar psiholog de unitate, poate.
Nu am văzut niciunde în studiul de caz privind speța amintită să se amintească despre vulnerabilitatea sau cel puțin adaptarea măsurilor de evaluare psihologică pentru identificarea unor astfel de cazuri despre care se spunea atunci, la cald, pentru potolirea repulsiei publice, că nu pot fi identificate la un simplu test de rutină anual (sau de câte ori prevede legea, 3,5 ani etc,,).
Nu am văzut niciun specialist psiholog să se revolte și să avertize asupra faptului că ceea ce se petrece în cadrul acestei structuri suport, esențială prin menirea ei în buna funcționare a unei instituții de forță, este departe de ceea ce ar presupune o aplicare eficientă a disciplinei. De ce nu s-a găsit niciun specialist psiholog care iși cunoaște și respectă meseria, (nu numai ca în cazul de față prin simpla trecere în urma unui examen TCO de la purtător de cuvânt la psihanaliza lui Freud) să raporteze că, în MAI , se aplică teste ( baterii de teste) fără niciun fel de licență, neadecvate și neadaptate specificului fiecărui compartiment, ci toată treaba e mai degrabă o joacă de copii. Sau că, prin prisma indicatorului unui volum optim de muncă nu se poate asigura un serviciu eficient personalului angajat, nici măcar 10 % nu e acoperit prin prisma atribuțiilor , de 1, 2 ( situații ,,fericite,,) psihologi de unitate..
NU, nimeni, dar în schimb avem situații identice, dovedite, în care psihologul de unitate face presiune asupra unui agent de poliție să se mute de pe postul în care deranja mafia ( exploatatorilor ilegali de cariere, cum este cazul dosarului de corupție privind conducerea IPJ Timiș din 2015-2016).
Asta ca fapte dovedite și de netăgăduit având în vedere continutul atestat al interceptărilor ambientale autorizate.
Deși nu punem aici in discuție alte spețe particulare ci problema unei cutume mult prea îndelungate a unui sistem care nu vrea și pare că nu poate să se auto reformeze, nu trebuie să uităm că, în trecut, când instituția psihologului de unitate nu era chiar atât de utilizată sau ,,apreciată,, de unii șefi, au existat situații în care abuzurile au fost atât de evidente: prin prisma faptului că psihologul de unitate a recomandat , nici mai mult, nici mai puțin decât…schimbarea locului de muncă de pe căsuta 0392 b pe căsuta 0503 a ( ca exemplu), ..În scris, negru pe alb…… Păi asta este treaba psihologului, să facă jocul și să netezească calea resurselor umane la dorința sefilor în raport cu lucrători incomozi, exclusiv pentru că își indeplineau treaba mult prea bine și deranjau interesele private ale unor potentați locali?
Nu găsiti de-a dreptul uimitor cum acum se fac angajări cu rate de succes incredibile ( peste 80%) sub aspectul compatibilității dintre cerințele postului și abilitățile, personalitatea și cunoștiințele candidaților recrutați prin metode on-line la mii de kilometrii distanță/ de pe un continent pe altul, iar MAI nu poate să discearnă și să recruteze o resursă umană viabilă cu tot asa-zisul set de măsuri intreprinse spre eficacitate și viziune strategică privind înfăptuirea Ghidului Carierei Polișistului ( afirmativ)? !
Poate pentru că nu a creat sau nu folosește setul de criterii cu adevarat pertinente pentru un anumit post, dar și pentru că, în măsură la fel de importantă, nici recrutorii/evaluatorii nu sunt cei potriviți intereserelor instituției( ci doar unui sef sau altul, pe persoană fizică). Și atunci cum și de către cine va fi evaluată performanța pentru acordarea viitoarelor sporuri anunțate reformist a fi noul standard e calitate și remunerare din instituțiile publice?
Revenind la situația cetățeanului acum aflat sub protecția pe care o poate și și-a propus să o ofere Asociația noastră avertizorilor în interes public, vă rog să analizați incoerența deciziilor interne ale prepușilor dumneavoastră în ceea ce privește logica, frântă de cronologia faptelor:
-psihologul de unitate aplică un set de teste si decide la 22.09.2020, doar in baza lor, să declare polițistul ca fiind ,,apt condiționat,,
-tot psihologul unității zice ca îl monitorizează 3 luni, dar la 22.12.2020 ajunge la aceeași concluzie, însă cu recomandari mult mai grave și cu propunerea, totodată, de evaluare a capacității de muncă în vederea stabilirii aptitudinii pentru indeplinirea serviciului în MAI
-la 22.01.2021, când se întocmește (deschide probabil, Fisa examenului medical periodic Medicina Muncii, la propunerea psihologului de unitate,, același psiholog, fără a avea o rubrică specifică în formular, înscrie în subsolul actului concluzia evaluării realizate în 22.09.2020 , document medico-legal prin care se atestă totodată evaluarea si concluziile din …03.02.2021 privind status-ul de ,,apt clinic, fără simptome …,, parafate și evaluate de un medic in specialitatea psihiatrie.
-contrar acestei cronologii evidente a evaluărilor, ultima și, teoretic, cea valabilă pana la alta, viitoare, fiind cea a specialistului psihiatru ( atentie, nu psiholog) însă medicul specialist de medicina muncii, de la distanță, de la București, fără a vedea la față pacientul, preferă ,,expertiza,, expirată ( fără nicio ironie,expirată la propriu, prin acoperirea cu evaluarea din 03.02.2021 în care este declarat apt psihologic) decide la 18.02.2021 bifarea cercului ( la propriu, asta fiind singura și cea mai importantă activitate a specialistului) cu apt-condiționat și păstrarea recomandărilor psihologului de unitate din septembrie 2020, reafirmate în decembrie 2020 prin simulacrul de ,,recuperare,, prin monitorizare…Mai dispune și reevaluarea prin medicina muncii, adică tot de ea sau o omoloagă de la distanță. Și atunci cum vă explicați că, dintr-o dată și fără nicio dispoziție medico-legală scrisă, s-a ajuns ca funcționarului să i se dispună prin telefon, brusc, încetarea dreptului de repaus acordat prin concediul de odinnă și… internarea, obligatorie, a doua zi, de dimineață pe clinica de psihiatrie a spitalului MAI… ,, D. Gerota,,?
Vă solicităm să analizați, în general, nu numai prin prisma acestui caz, cât de ușor se poate dispune o astfel de măsură și care ar trebui să fie temeiurile de fapt și drept, precum și documentele și procedurile clare interne care ar trebui să prevină unele ( sau asltfel de) abuzuri.
Pentru că, din punct de vedere cronologioc, al documentelor interne, aparența este a unui abuz ( fără a mai lua in calcul circumstanțele reclamate de polițist privind sistemul de relații si posibil interese in facilitarea acestui demers)
La momentul dispunerii internării la psihiatrie polițistul nu avea nicio recomandare în acest sens, mai mult, ultima evaluare fiind chiar a unui medic psihiatru care a atestat starea polițistului ca fiind apt psihic.
Atât de ușor să fi uitat, ca națiune, trecutul relativ recent al centrelor de reeducare psihologică din Timiș, Caraș Severin, Argeș din vremuri care păreau (până acum) demult apuse și când, orice persoană incomodă prin simple vorbe contra mai marilor regimului, era internată și reeducată forțat pentru că pur si simplu ,,nu accepta schimbarea,, ?!
Aceia care nu au acceptat schimbarea și au fost maltratați și înjosiți sub nivelul oricărei demnități umane, atentându-se la înseși integritatea psihică a unui om, sunt considerați acum eroi pentru că au dus flacăra luptei pentru dreptate și adevăr mai departe.
Azi, cum i-ați considera pe cei contemporani dumneavoatră care sunt, la fel, internați cu forța la psihiatrie fără niciun temei legal?…. Doar pentru că au avut curajul si profesionalismul să le ceară sefilor de structuri să trimită, conform dispozițiilor, lucrătorii din subordine pentru instruire și perfectionare în domeniul tacticilor de autoapărare și intervenție?
Vi se par prea pregătiți polițistii de la structurile poliției judiciare care sunt mobilizați cot la cot cu ceilalți polițiști de la OP (pe care poate doar viața, cum se spune, sau experienața zilnică din stradă i-a mai pregătit cât de cât pentru diferite intervenții. Tot de la Timiș vă rog să analizați studiul de caz al colegului impuscat în vara lui 2019 și a modului de instruire, acțiune și intervenție al polișistilor, dar nu o să gasiti prea multe, fără eforturi, din moment ce unii sefi au fost protejați și nici măcar deranjați cu o intrebare, ba chiar premiați cu salariu de excelentă pentru rezultatele din cele 6 luni anterioare… în care s-a produs din nefericire și crima/accident de muncă. Apropo, ați avea o idee de ce printre primii la locul faptei era …sefa de la resurse umane?!… Tocmai pentru a intocmii actele care lipsesc oricărui politist din punct de vedere al protecției resurselor umane precum Fișa individuală de riscuri etc.. si alte documente //hârtogărie pur formală, fără niciun fond și doar de formă în unitățile MAI).
Nu credeți, domnule ministru, că ați fi apreciat mai mult atitudinea profesională a specialistului psiholog în cauză dacă ar fi iesit chiar domnia sa, din breasla tăinuitorilor, la raport, si v-ar fi informat că este sub demnitatea și probitatea ei morală și profesională să aplice un set de baterii de teste fără licență funcționarilor MAI, deoarece așa prevede legea, iar domnia ei, care este un profesionist desavârsit, evident că știe aceste aspecte ce țin de specificul meseriei și fișei postului.
Problema licențelor este mai veche, dar tot a rămas o cerință legală, iar organismul din MAI obligat la respectarea ei este chiar Centrul de Psihosociologie al ministerului:
Articolul 65
Achiziția instrumentelor, metodelor și tehnicilor de specialitate care urmează a fi utilizate în activitatea de psihologie se face cu avizul Centrului, respectiv al structurii de specialitate abilitate să coordoneze activitatea de psihologie judiciară, potrivit competențelor. De analizat și:
Sau poate nu a gasit timpul necesar din cauza volumului mare de muncă și pentru că l-a afectat pe tot ( timpul rămas) pentru dezvoltarea personală a psihologului, cum spune în cărțile de căpătâi ale specialiștilor de profil din România.
Dar, chiar și așa, ar fi trebuit să informeze si să avertizeze asupra faptului că unii polițiști din operativ, cărora le-a asigurat regulat asistența psihologică (presupunere rezonabilă în temeiul atribuțiilor din fișa postului), a aflat că sunt puși să desfășoare sarcini de serviciu cu mult peste volumul optim, astfel cum este definit prin lege. Cât și să avertizeze că alții, per a contrario, sunt ,,surmenați,, doar de radiațiile electromagnetice cu valori peste valorile legale admise și nu de munca, cu care nu prea au treabă, că sunt numai pe la cafele cu șefii sau factorii de influență locali. Că și asta ține tot de obligația ei de serviciu: de a cunoaște climatul organizational al subunității pe care o deservește prin structura suport dedicată ocrotirii intereselor instituției și polișistului în condițiile vitrege de muncă specifice meseriei și îngreunate de lipsa de asumare și răspundere a unor șefi, de lipsa instrumentelor și dotărilor legale, poate.
Pentru acuratețe redăm ceea ce zice legea, conform prev. art. 1, lit. h din NORME-le privind accesul în profesia de psiholog cu drept de liberă practică din 9 noiembrie 2018 :
,,..dezvoltarea personală a psihologului – proces de asistență psihologică prin intermediul căruia se realizează autocunoașterea și optimizarea personală, în vederea pregătirii pentru desfășurarea eficientă a activității profesionale;
Și dacă tot am ajuns în punctul în care discutăm ,,la concret,, , pe articole de lege, vă solicităm să îi rugați pe cei care poate vor analiza profesionist și multidisciplinar situația cu vulnerabilitățile și riscurile ei generale și specifice cu care vine la pachet și din care, credem noi, unele s-au materializat …(în sensul instrumentelor interne precum MARK, Controlul Intern Managerial, Consilierul de Integritate și alte aasemenea instituții interne pe care majoritatea covârsitoare a managerilor le consideră redundante și le completează, bifează ca atare cu formalism, copy-paste și alte tehnici milițienești care le cresc artificial și neverosimil volumul de muncă) să-și explice lor (și nu neapărat nouă, opiniei și societății civile) logica juridică a temeiului legal astfel cum a înțeles psihologul de unitate să încadreze și să aplice, bănuim, în consecință instrumentele specifice și adecvate evaluării domnului Feroiu Paul Radu .
Astfel, psihologul de unitate a ajuns la concluzia că lucrătorul este apt-condiționat din punct de vedere psihologic la data de 22.09.2020 aplicând procedurile specifice urmare a evaluării din data de 21.09.2020 în baza ,,.. art 10, alin. 1, lit. c, respectiv art. 13 alin. 2 din OMAI nr 23./2015 mod. și actualizat..,, în vederea ..,, evaluării psihologice pentru executarea unor activități care expun personalul la riscuri psihosociale,,.
Până a trece la analiza pe text, vă rugăm domnule ministru să realizați ușurința cu care este catalogat un funcționar public cu statut special, adică o resursă calificată din subordinea dumneavoastră operativă, respectiv și dacă am presupune ( prin absurd) că doamna psiholog este un profesionist desavârșit dispus să lucreze și peste orele de program chiar și o noapte intreagă…noi tot avem opinia că e totuși prea puțin și prea repede să dai o astfel de concluzie de azi pe mâine…La propriu. pentru că, din câte puteți observa, în 21.09.2020 le-a dat niște teste celor care ,,.. execută unele activități care expun personalul la riscuri psihosociale,,. iar a doua zi, în 22.09.2020 a și emis decizia. Credeți că a mai intreprins ceva in noaptea cu pricina, adică o întrevedere cu pacientul-angajat, o retestare, poate erau niște împrejurări de natură a altera pe moment atenția subiectului, precum o tură mai lungă sau mai grea, oboseala, etc..poate o consultare cu colegii, sefii de la locul de muncă, ceva, orice ..în afară de doar un amărât de test fără licență .
Cu șefii probabil s-a concultat, dar înainte…ceea ce e grav, …și mai grav, …foarte grav…pentru întreaga instituție pe care o gestionați și nu doar pentru un singur om).
Revenind la încadrare..
Secţiunea 1 Evaluarea psihologică
Articolul 10
(1) Evaluarea psihologică se realizează în următoarele circumstanțe:
a) în cadrul procedurilor de resurse umane;
b) cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă;
c) în cadrul asistenței psihologice;
d) cu ocazia fundamentării diagnosticului medical;
e) în cadrul activității de cercetare științifică;
f) în cadrul activității de psihologie judiciară;
g) în alte situații, potrivit reglementărilor în vigoare.
(2) Evaluările psihologice prevăzute la alin. (1) lit. a), b) c) și g) se realizează la solicitarea șefilor/comandanților de unități, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.
(3) Destinația sau sfera de aplicare a documentului cuprinzând rezultatul evaluării psihologice se stabilește în raport cu scopul sau scopurile aferente evaluării psihologice sau, după caz, cu scopul sau scopurile subsumate cazurilor prevăzute la art. 11-18.
Articolul 13
(1) Evaluarea psihologică periodică, pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, are rol profilactic și se realizează în raport cu riscurile în muncă, în cadrul asistenței psihologice.
(2) Evaluarea psihologică periodică se realizează la intervalele de timp indicate de medicul de medicina muncii, în cazul personalului prevăzut de legislația privind supravegherea sănătății lucrătorilor, precum și:
a) anual, pentru personalul prevăzut la art. 12 alin. (2) lit. c)-h), lit. j) și lit. k), precum și pentru elevii și studenții din instituțiile de învățământ ale MAI;
b) la intervalele stabilite de inspectoratele generale/similare și instituțiile de învățământ ale MAI pentru activitățile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. i), care nu pot fi mai mari de 5 ani;
c) la 5 ani pentru întreg personalul MAI, cu excepția celui declarat apt în urma unei evaluări psihologice periodice efectuate în cazurile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. h) și i).
(3) Evaluarea psihologică periodică prevăzută la alin. (2) lit. c) vizează investigarea capacității persoanei din punct de vedere psihologic de a-și desfășura activitatea în MAI, conform statutului profesional.
(4) Evaluarea psihologică periodică pentru personalul aflat în unul dintre cazurile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. h) și i) vizează investigarea din punct de vedere psihologic a capacității de a răspunde solicitărilor respectivelor activități și a celor ce decurg din statutul profesional.
Analizând strict temeiul juridic invocat în documentul cu putere de decizie (asupra condițiilor, locului de muncă, veniturilor salariale, modificării atribuțiilor, a intregului statut si status polițienesc la care se raporta pînă la acel moment lucrătorul), respectiv art. 10, alin. 1, lit c și art 13, alin. 2, nu putem individualiza exact contextul și interdependența directă dintre mijloacele și procedurile legale de aplicat angajatului cu ocazia evaluării și calitatea/categoria din care ar face parte acesta.
Singurul indiciu care să conducă la o individualizare mult mai concretă este terminologia folosită în descrierea avizului : ,, execută unele activități care expun personalul la riscuri psihosociale,, , sintagmă care pare identică, din punct de vedere juridic, cu situația prevăzută de lege in art 12 alin 1, lit i :
- executarea unor activități care expun personalul la riscuri psihosociale;
In consecință, vom reda în cele ce urmează și textul de lege apreciat ca relevant în ințelegerea exactă a contextului și situației în care ne aflăm, după cum urmează:
Articolul 12
(1) Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă stabilește capacitatea, din punct de vedere psihologic, a unei persoane de a se integra într-o activitate profesională cu cerințe specifice, determinate de natura, durata și intensitatea efortului presupus.
(2) Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă se realizează în următoarele cazuri:
a) participarea la misiuni internaționale;
b) îndeplinirea funcțiilor de reprezentare externă;
c) îndeplinirea funcțiilor didactice, cu excepția celor din învățământul superior;
d) îndeplinirea atribuțiilor specifice instructorilor de ordine publică, precum și a formatorilor;
e) desfășurarea de activități cu cifru;
f) autorizarea ca artificieri și pirotehniști;
g) atestarea ca instructori în poligonul de tragere;
h) executarea de acțiuni și intervenții speciale;
i) executarea unor activități care expun personalul la riscuri psihosociale;
j) atestarea personalului care urmează să încadreze posturile de specialitate din categoria personalului navigant;
k) atestarea ca instructori și evaluatori ai conducătorilor auto;
l) acordarea dreptului de a conduce autovehiculele aparținând MAI;
m) la indicația medicului de medicina muncii, pentru alte categorii de lucrători, potrivit reglementărilor privind supravegherea sănătății lucrătorilor;
n) în alte cazuri prevăzute de reglementările în vigoare.????
(3) Încadrarea în prevederile alin. (2) lit. i) se realizează de către inspectoratele generale/similar și instituțiile de învățământ ale MAI.
Deci, acum, temeiul egal aplicabil situației, astfel cum este indicat în actul in discuție, ar fi următorul:
- art. 10, alin. 1, lit. c și art. 13, alin. 2, lit. b raportat la art. 12, alin. 1, lit. i
Numai că, deși încercăm sau credem că identificăm clar situația, acum încep și mai multe dileme juridice:
- ce treabă are atunci art. 10, alin. 1, lit. c cu art 12 care, din exprimarea clară a legiuitorului spune că se referă la :
,, Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă,
situație pe care același legiuitor a dorit să o reglementeze distinct de lit.c:
c) în cadrul asistenței psihologice;
cu situația prevăzută la lit. b de la alin.1 al art. 10 (?!) :
b) cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă;
Deci, o primă întrebare: care să fi fost temeiul legal aplicabil?..adică:
evaluarea psihologică în cadrul asistenței psihologice (lit. c) sau cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă (lit. b) conform art. 10 ?
Este sau ar trebui să fie o diferență sub aspectul mijloacelor, instrumentelor, procedurilor, dar și categoriilor de personal cărora li se aplică acestea în cadrul angajatorului IPJ Gorj, ca de altfel pentru personalul întregului aparat polițienesc din cadrul MAI?
Încercând să identificăm un alt paremetru al eficienței serviciului psihologic acordat angajaților MAI, precum termenele, conform perioadelor indicate exhaustiv de legiutor, astfel cum sunt descrise în norma legală indicată de psihologul de unitate, respectiv art. 13 alin. 2 , regăsim aceeași dificulate în a încadra corect și exact situația dată.
Judecând după aceeași terminologie folosită în descrierea avizului ,, execută unele activități care expun personalul la riscuri psihosociale,, care corespunde după cum am văzut cu prev. art. 12, alin. 2, lit. i , atunci încadrarea logică specifică art. 13 alin. 2 ar fi cea de la lit. b) :
b) la intervalele stabilite de inspectoratele generale/similare și instituțiile de învățământ ale MAI pentru activitățile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. i), care nu pot fi mai mari de 5 ani;
Pe lângă faptul că vă solicităm dumneavoastră să verificați dacă a existat o astfel de dispoziție a IGPR (conform dispoziției legale ,,….la intervalele stabilite de inspectoratele generale…,,) dar încercăm să înțelegem cu toții care ar fi fost aceste perioade pertinente lucrătorilor specializați de la SAS, deoarece legea acordă o rigurozitate extrem de clară în celelalte situații ( lit. a, sau c ale art. 13 alin. 2) . Oricum, evident mult mai scurte decât termenul general de 5 ani, în cazul tuturor celorlalți polițiști? În cazul în care veți descoperi că există sau vi se va spune că e de 1 an, atunci poate veți analiza diferența de peste 6 luni cu care același psiholog de unitate a depășit acest termen în cazul domnului Feroiu Paul și care a fost retestat abia după 1 an și 8 luni de la ultima testare?
Oare aceste termene au vreo relevanță în ,,discernământul juridic,, al psihologului de unitate și coroborându-l ,poate, cu scopul declarat prin lege, acela de ,,rol profilactic ,,( art. 13, alin. 1), cunoscând, din DEX, semnificația cuvântului românesc:
–profilactic, ~ă [At: CUCIURAN, M. 12v/21 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prophylactique] 1 a Referitor la profilaxie (1) Si: (îvr) profilactiv (1). 2 a Care apără organismul de boli Si: (îvr) profilactiv (2). 3 a Care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor, de combatere a condițiilor care favorizează apariția acestora Si: preventiv, (îvr) profilactiv (3). 4 a (Rar; pgn) Care apără de ceva Si: apărător, (îvr) profilactiv (4). 5-6 sf (Înv) (Tratat de) profilaxie.
În ipoteza( să continuăm să zicem așa, deși..) că angajatul a fost chiar supus si afectat de factorii psihosociali, nu găsiți că ar fi tot o neglijență a psihologului de unitate de a nu fi descoperit sau contracarat prin mijloacele specifice apariția simptomelor sau agravarea situației, dacă nu ar fi neglijat acest termen?….cu incă o jumătate din el/de an aproximativ?.. dacă tot vorbim , în aceiași termeni, de profesionalism si intransigență totală, (cum spune și doamna psiholog că a aplicat legea și procedurile) față de normele de lucru?
La același punct al controlului riguros pe care îl veți dispune și pentru lămurirea situației a mult mai multor polițiști, nu doar a domnului Feroiu, vă rugăm să analizați și dispoziția IGPR prin care lucrătorii SAS au fost încadrați ca lucrători care ,, execută unele activități care expun personalul la riscuri psihosociale,,, conform legii ( art 12 alin 3):
(3) Încadrarea în prevederile alin. (2) lit. i) se realizează de către inspectoratele generale/similar și instituțiile de învățământ ale MAI.
Și dacă am stabilit că din ceea ce a indicat psihologul de unitate că ar fi temeiul juridic al acțiunilor intreprinse asupra lucrătorului și scopul urmărit se poate înscrie doar la art 13, alin 2, lit b, cum apreciați atunci că aceleași instrumente de lucru ale evaluării psihologice au condus în final la punerea sub un dubiu mai mult decât rezonabil (, prin solicitarea de internare a acestuia la psihiatrie) aptitudinea generală a polițistului de a indeplini orice sarcină in cadrul serviciului polițiensc, când legea spune că altul ar fi temeiul legal de indicat pentru a stabili astfel de competențe psihologice respectiv alin. 3 al art 13:
(3) Evaluarea psihologică periodică prevăzută la alin. (2) lit. c) vizează investigarea capacității persoanei din punct de vedere psihologic de a-și desfășura activitatea în MAI, conform statutului profesional.
Păi, atunci ce instrumente și temeiuri ar fi trebuit folosite: cele de la lit. b sau lit. c ( cum spune clar legiuitorul și ați văzut mai sus că poate constitui un motiv justificat în drept pentru o investigare a capacității persoanei …de a-și desfășura activitatea in MAI)?
Și pentru că singurul scop al nostru este doar de a avea un serviciu polițienesc coerent și eficient în ansamblul său, dar care , evident, nu poate fi acordat în final beneficiarului cetățean român fără un cadru intern clar, transparent și aplicat în consecință de prepușii sistemului dumneavoastră, vă invităm domnule ministru să vă scufundați și mai adânc, împreună cu noi, în dilemele supuse dezbaterii prin situația de față ( care ar fi trebuit să fie una simplă, dar, din păcate nu este deloc simplă după cum vedeți și credem că nici unică) astfel că vă întrebăm și ne întrebăm: nu cumva polițiștii de la SAS sunt lucrători specializați în acțiuni speciale și atunci le-ar fi aplicabil art. 12, alin. 2, lit. h:
h) executarea de acțiuni și intervenții speciale;
Nu de alta, dar chiar așa se cheamă și departamentul Serviciul Acțiuni Speciale!
Înțelegem, doamna psiholog și alți colegi din breaslă vor spune că nu avem nicio competență sau autoritate în specialitatea psihologie si vor incerca să vă explice că: una este titulatura de pe ușa unui compartiment și altele sunt riscurile și implicațiile psihologice ca si condiții de muncă. Da, dar juridic avem dreptul și competența să analizăm, iar specialiști psihologi mai sunt de consultat (slavă Domnului) și în afara, dar și în interiorul MAI (foarte puțini, dar mai există o speranță, numai să aibă și curaj să iasă in față, la raport și să vă informeze cu problemele și neajunsurile cu care se confruntă în breaslă) iar, din câte știm, ,,…sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă, conform fișelor posturilor, au și lucrătorii din poliția judiciară care primesc un spor compensatoriu privind riscul pentru încordarea neuropsihică pentru aceste condiții. SAS-ul, din câte știam ultima dată, executa acțiunile și intervențiile speciale ( precum nu s-a întâmplat la Onești dacă este să dăm un exemplu, deși acceptăm că situația de acolo este tot o excepție menită să confirme afirmațiile noastre, o excepție nefericită tocmai pentru imixtiunea neavenită a unor șefi in treaba și atribuțiile celor care sunt antrenați fizic, psihic și tactic tocmai pentru a executa astfel de ațiuni, și trebuie să fim tot noi care să luăm apărarea ,,in corpore,, lucrătorilor SAS care aduc cetățenilor unul dintre puținele servicii polițienești de maximă calitate).
Și dacă tot nu ne decidem ce încadrare să facem speței date, dacă veți găsi că lit. h a art. 12 este cea pertinentă situației, atunci termenul de evaluare era fix de 1 an cum spune legea ( acum ,,sărind,, pe prevederile art. 13 alin 2 lit a, evident)
- anual, pentru personalul prevăzut la art. 12 alin. (2) lit. c)-h), lit. j) și lit. k), precum și pentru elevii și studenții din instituțiile de învățământ ale MAI;
Și dacă era de 1 an, vă întoarceți, vă rugăm, să vedeți atunci cât a trecut de la ultima evaluare administrată lucrătorului de către psihologul de unitate? Să mai reluăm argumentația cu rolul profilactic, termenele, neglijența sau începe să vă devină foarte clar că, din păcate, nimic nu este clar, nici în situația dată, dar nici pentru o situație ipotetică, viitoare? Și vă rugăm să nu uitați că nu este vorba de saci cu cartofi ci despre o resursă umană calificată în ani buni și care, din cele afirmate de dumneavoastră și vă susținem și noi , fix această resursă umană vă lipsește cel mei mult pentru presta un serviciu de calitate consumatorului cetățean (sau chiar turist/trecător) pe teritoriul de competență: România?
Și pentru că vrem să fim obiectivi până la capăt trebuie să venim în sprijinul psihologului de unitate și să-i circumstanțiem acțiunile constatând că pe lângă intenția domniei sale, directă, nici legea după care se ghidează specialiștii dumneavoastră nu pare a fi cea mai nimerită pentru a atinge exact acel scop și funcțiuni aparte în cadrul departamentelor suport de specialitate de care are nevoie polițistul și Poliția Română fără niciun dubiu.
Și dacă tot nu v-am convins încă de aceste lucruri , haideți să mai încercăm să vedem dacă într-adevăr IGPR a emis un ordin în care încadrează lucrătorii SAS la litera i (sau ei țin de h) deoarece asta ar însemna că nu li se aplică niciun text sau beterie de teste cu nimic mai diferite decât pentru polițistii cărora solicită și li se acordă dreptul de a conduce autospecialele de poliție, deoarece și acești polițiști (care sunt majoritatea sau intr-o proporție covârșitoare având in vedere specificul activității polițienești operative) sunt încadrați de legiuitor tot la articolul 12 lit. l, cel cu ,,…solicitarea psihică intensă,, :
- Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă:
….
l) acordarea dreptului de a conduce autovehiculele aparținând MAI;
Și dacă tot vă veți propune să analizați și cadrul normativ pertinent activității psihologice în unitățile MAI, poate vă veți apleca și asupra incongruenței dintre prevederile art. 6 și art. 7 ale aceluiași ordin, în care, deși inițial, se afirmă că în exercitarea atribuțiilor profesionale psihologii sunt independenți, după nici 4 rânduri se stabilește subordonarea acestora prin prisma compartimentelor din organigrama IPJ-urilor direct și nemijlocit șefului/comandantului unității.
Ne întrebăm: ce fel de independență totală este aceasta, dacă evaluarea activității psihologului și implicit recompensarea ( cu salarii de excelență să zicem, ca factor destabilizator, așa cum este el in prezent, al multor conștiințe profesionale pentru un venit suplimentar) stă în pixul șefului de unitate (angajatoare, IPJ Gorj in speța de față). Poate vă veți propune o reală independență și o maximizare a responsabilității personale a psihologilor MAI în contextul dat, cu ocazia viitoarei reforme. Vă rugăm să constatați și dumneavoastră incompatibilitatea noțiunilor utilizate, direct din norma legală:
Articolul 6
- În exercitarea atribuțiilor profesionale, psihologii sunt independenți profesional, neputând fi supuși influențelor rezultate din subordonarea ierarhică, de natură să conducă la încălcarea normelor legale, deontologice și de bună practică în vigoare, răspunderea pentru întreaga prestație de specialitate revenindu-le în totalitate.
Articolul 7
(1) Serviciile/birourile/compartimentele de psihologie în care funcționează psihologii de unitate sunt subordonate direct și nemijlocit șefului/comandantului unității.
Insistăm, încă odată, să vă uitați peste activitățile întreprinse de psihologul de unitate în raport cu resursa umană a ministerului, polițistul Paul Feroiu și , citind prevederile legale în litera și spiritul lor conform art. 24, să vă răspundeți dacă acestea au atins (sau cel puțin urmărit) obiectivul trasat de dumneavoastră ( ca funcție, ministru omolog și predecesor, având în vedere ordinul unui ministru MAI, adică OMAI 23/2015):
Articolul 24
Asistența psihologică are drept obiectiv asigurarea condițiilor privind adaptarea la mediul de muncă specific a personalului MAI, precum și creșterea performanțelor personale, identificarea timpurie a semnelor/simptomelor tulburărilor psihice, remisiunea stărilor disfuncționale și menținerea sănătății psihice a tuturor categoriilor de beneficiari.
Analiză în care vă rugăm să includeți și obligația legală instituită astfel in sarcina psihologului de unitate (nu numai cu rol de organ constatator și atât, ca in cazul de față): de a fi un factor activ și implicat în asigurarea suportului psihologic fix a lucrătorilor specializați SAS despre care zice că sunt în grupa polițiștilor cu misiuni operative cu grad ridicat de risc:
Articolul 44
Psihologii asigură suportul psihologic al misiunilor operative cu grad ridicat de risc, prin identificarea riscurilor psihosociale specifice și recomandarea unor măsuri de limitare/eliminare a acestora, la solicitarea șefilor/comandanților unităților pe care le asigură, potrivit competențelor.
Și știți ce nu am înțeles exact din toată povestea aceasta? Care erau riscurile psihosociale în cazul angajatului în cauză?
Dar care ar fi și cam ce înseamnă această construcție aparent doar pompoasă ,, risc psihosocial,, în sens general v-a lămurit pe dumneavoastră, acolo, în cadrul intern, să zicem ( dacă sunt așa confidențialități sau ar trebui să fie), dacă tot zice legea că așa trebuie să asigure psihologul suport : ,, … prin identificarea riscurilor psihosociale,, ?
Nu de alta, dar în lipsa oricăror precizări din partea psihologului către adresant în primul rând (adică să-i explice exact ce-i cu problema asta a riscului psihosocial angajatului polițist Feroiu Paul, din pricina căruia iși poate încheia brusc cariera) documentându-ne, am identificat o singură lucrare elaborată de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii ,,Alexandru Darabont,, din cadrul Ministerului Muncii , intitulată Ghid privind evaluarea și prevenirea expunerii lucrătorilor la riscuri psihosociale și pe care vă rugăm să îl consultați și să vedeți (cum am văzut și citit și noi ) cum e cu riscul invocat și din care am înțeles că le poți cădea victimă (acestor riscuri) mai degrabă, nu să te transformi în autor al lor, așa cum pare a fi poziționat subiectul nostru, polițistul Paul Feroiu, în raport cu ele, astfel cum se înțelege din ,,încadrarea,, făcută de psihologul dumneavoastră de unitate (Pentru studiu integral și aprofundat aceasta este adresa lucrării : http://www.inpm.ro/files/publicatii/2013-02-ghid.pdf ).
Și dacă nici ,,Institutul Darabonț,, nu este o instituție de referință în domeniul protecției muncii în România, atunci chiar nu știm la ce argumente am mai putea apela.
Dar cu siguranță că îl regăsiți și dumneavoastră la MAI ca reper intransigent în materie de condiții de muncă, din moment ce lunar angajați fonduri bugetare de milioane de euro pentru plata sporurilor măsurate, dimensionate și acordate în baza măsurătorilor efectuate și atestate de experții instituției în materia protecției lucrătorilor în domeniul radiațiilor electromagnetice.
Și dacă tot suntem la analizarea acțiunilor ,,nesănătoase ,, ale prepușilor dumneavoastră, vă solicităm să distingeți al cărui compartament pare mai periculos pentru instituție și interesele ei:
-al domnului Paul Feroiu, care a solcitat șefilor de structuri responsabilitate în îndemnarea și planificarea lucrătorilor din subordine pentru parcurgerea orelor de pregătire tehnico tactică motiv pentru care a intrat în conflict cu aceștia și care, la rândul lor, l-au asmuțit pe Inspectorul Șef ( prin aparatul din directa coordonare, psihologul de unitate) asupra lucrătorului SAS desemnat, printre alții, cu pregătirea și antrenamentele polițiștilor
-sau ,,nebunia,, inspectorului sef al IPJ Gorj, ordonator terțiar de credite bugetare de a angaja cheltuieli nejustificate de aprox. 200 000 lei… lunar, timp de …ani de zile?
Poate încă vă întrebați în ce anume constă fapta inspectorului șef (care la recomandarea psihologului de unitate l-a trimis la psihiatrie pe domnul Paul Feroiu), deși ar fi trebuit să fi fost deja informat despre aceste neregularității de managerii din subordinea și proximitatea dumneavoastră, șefii de ,,arme,, ai MAI până acum.
Este simplu: să zicem că un șef constată că autospecialele de poliție marca Dacia Logan în loc să consume 7l/100km, cât spune în cartea tehnică, certificatele de conformitate și toate celelalte condiții tehnice solicitate a fi îndeplinite la momentul achiziției (prin licitație publică adesea) într-un stat membru UE ( adică respectă implicit și condițiile minime CE), măsurătorile ar arăta că în fapt consumă 30l/100km. Care ar fi obligația legală a sefului care a constatat depășirea parametrilor tehnici ?
Evident că ar fi trebuit să trimită mașina/aparatul în service pentru readucerea lui in parametrii tehnici ai producătorului. Dar ce ar trebui să facă dacă încă ar mai fi chiar în garanție bunul achiziționat astfel? Să ceară executarea garanției pe cheltuiala producătorului/furnizorului. Evident și simplu nu?! zicem noi că ar fi o conduită adecvată, de gestionar adevarat, gospodar responsabil cu banul public?
Păi și atunci ce explicație credeți că vă va da Inspectorul Șef, când măsurătorile experților ( chiar cei de la Institutul Darabont de mai sus) au indicat faptul că toate stațiile mobile, portabile și fixe ( fiecare în parte) emit radiații electromagnetice peste limitele legale admise de legislația în vigoare, iar el ( cu atribuții clare și exclusive de manager în domeniu) nu a dispus trimiterea lor la reparat, în service sau în garanție ( unele abia recepționate) în scopul readucerii aparaturii logistice în parametri tehnici furnizați de producător, mai ales că acestea au fost achiziționate prin proceduri care nu pot face rabat de la certificatele de siguranță adoptate conform legislației UE ( din 2007 încoace cel puțin) și a preferat utilizarea lor neconformă și vătămătoare ( în accepțiunea legii, nu ca o apreciere particulară), dar mai ales angajarea unor cheltuieli neeligibile ( ilegale) din acest punct de vedere?
Intrebați-l, vă rugăm, pe același psiholog de unitate ( sau pe oricare altul) dacă aceasta este o acțiune,, sănătoasă ,,( sau nu).
Și pe Inspectorul Șef, cât și pe ceilalți șefi ( logistică, resurse umane, etc…) care au fost ( cel puțin) neglijenți în raport cu atribuțiile legale, întrebați-i de bani...adică de paguba produsă unității și veți vedea cine suferă de ,,lipsă de coloană vertebrală,, ca afecțiune gravă a acestui minister ( și nu numai) și dacă nu cumva înțeleg și ei mamagerii MAI că acest gen de context generează cu adevărat un risc psihosocial anagajaților MAI și nouă tuturor, cetățeni și consumatori zilnici ai serviciului polițienesc.
Și dacă tot am plecat acum la drum împreună, cum v-am promis la începutul expunerii, de ce să ne oprim aici, la o bubiță mică de la IPJ Gorj!
Haideți să descoperim tot buboiul: întrebați-i pe toți șefii de inspectorate județene de ce au făcut la fel?
Și, în paralel, începeți să adunați și paguba adusă de aceștia unității MAI.
Și nu cumva să vă opriți doar la ultimul an…că atunci veți creea dumneavoastră o pagubă , preluând practic vina lor . Nu, vă solicităm ( în numele banului public risipit) să cereți banii și pentru cei care trebuie să acopere paguba în anul 2 și mai ales 3 de la descoperirea acesteia cum spun Instrcțiunile MAI 114/2013 și OG 121/98.
Să nu fiți surprins dacă ajungeți la niște sume astronomice ale risipei în ultimii 10 ani, ză zicem.
Și veți constata că o veți ajuta și pe colega de guvernare care mai poate recupera și ea încă un miliard… de la pensii.
Da, plus că îl veți ajuta și pe domnul Prim Ministru să facă o altă economie, anul acesta( și cei care vor urma), de câteva sute de milioane.
Dar, poate cel mai important pentru dumneavoastră( în respectarea Planului de Guvernare asumat in fața cetățenilor alegători) și reforma pe care afirmați că ați început-o, ar fi aveți această șansă și, totodată, posibilitate unică în istoria contemporană să îi destituiți pe toți șefii din MAI (in corpore) care au fost neglijenți în raport cu banul public, drepturile angajaților și responsabilitatea lor față de noi toți.
Pe absolut toți șefii, funcționari publici cu atribuții manageriale, fără niciun risc psihosocial, în mod perfect legal și legitim.
Asta ar fi chiar o reformă la îndemână, nu credeți?!
Singura provocare în toată această ecuație rămâne responsabilitatea imensă de a umple locul imposturii cu meritocrație adevarată.
Aici mărturisim că este și dilema Asociației noastre de a deschide public această Cutie a Pandorei, deoarece ( din experiență și din ceea ce am putu constata, din păcate, și în timpul guvernării post ,,ciuma roșie,,) avem o îngrijorare justificată a ceea ce va urma după eliberarea totală a întregului aparat managerial (re-structurare viabilă în mai puțin de 3 luni de zile de când v-ați fi apucat de problema supusă analizei) : să nu ne trezim cu un monopol și mai vătămător decât această concurență, într-adevăr neloială interesului național, dintre diferite grupuri de influență ( locale, naționale, familiale, etc..). Dar totuși… nu monopol (ci un soi de concurență din care mai răsar unele acțiuni menite să ne adoarmă simțurile cu o spoială de democrație, în fapt ricoșeuri ale unor lupte intestine și nu din rațiuni de interes național, public, ci pentru bani și influență).
Numai că această impostură actuală care guvernează acest minister( și nu doar pe acesta) trebuie să înceteze cu orice consecințe și noi, cei de la AIDC-Asociația Pentru Implementarea Drepturilor Consumatorului, ne-am asumat să ducem la bun sfârșit acest demers civic, democratic și perfect legal și să ocrotim cât putem , in lipsa autorităților, avertizorii în interes public.
Dacă la toate celelalte nu așteptăm un răspuns scris, urmând a constata prin propriile simțuri, doar din demersurile următoare, modul în care au evoluat lucrurile în raport cu avertizorul Feroiu Paul , în ceea ce privește evaluarea acțiunilor ordonatorilor de credite printre care și cea a sefului/șefilor I.P.J. Gorj, responsabil cu gestiunea resursei umane, logistica și fondurile publice gestionate, vă solităm totuși un punct de vedere scris, doar și pentru un simplu exercițiu democratic în care o instituție avertizată în raport cu unele neregularități trebuie să ia atitudine și, pentru început, să dea un răspuns articulat opiniei publice.
Cu ocazia asta vom testa împreună prețul pe care îl mai pun autoritățile și statul român pe lupta anticorupție ca indicator, înțelegem, chiar de curând reafirmat în fața colegilor europeni. Și nu ne dorim sub forma ei bruscă/penală neapărat, ci sub forma protecției avertizorului de integritate, titulatură afirmată cu atât aplomb în Strategia Națională Anticorupție.
Și dacă tot am ajuns aici, îngăduiți-ne să vă rugăm să precizați un mic amănunt : România mai are o Strategie Națională Anticorupție?
Pentru că cea veche a avut termen de valabilitate decembrie 2020. Ne puteți indica Noua Strategie sau măcar numărul actului și data prelungii celei vechi ( nu de alta, dar suntem obișnuiți ca și consumatori români cu ,,reetichetarea,, produselor expirate )
Vă asigurăm de tot sprijinul nostru, punându-vă la dispoziție întreaga pricepere, bunăvoință și mai ales documentație ( din nou, că ea a mai făcut obicetul unor avertizări anterioare, numai că tot dumneavoastră sunteți singurul în măsură să aflați pe unde au rămas sau au fost redirecționate, ignorate, ascunse poate), asta în măsura în care apreciați că subordonații din proximitatea dumneavoastră nu vor fi atât de ,,subordonați,, interesului public și vor încerca să vă înducă în eroare și să vă deturneze de la calea cea dreaptă prin binecunoscutele tertipuri milițienești. Vă asigurăm că acum aveți oportunitatea să ne scăpați și de tertipuri și de ei. Numai să aveți și voința, așa cum v-am interpelat la începutul expunerii.
Și dacă mai vreți să faceți un bine acestui minister și nouă tuturor printr-un alt act de transparență, vă rugăm să faceți public Registrul Bolilor Profesionale ale funcționarilor din MAI(asta dacă il găsiți prima data dumneavoastră că, din câte știm, nu a existat un astfel de act, absolut indispensabil in raport de multe norme legale prvind condițiile de muncă și riscurile la locul de muncă al polițistului).
Totodată ați putea să afișați on-line (pe pagina web oficială a instituției, nu ca alți predecesori care au folosit ,,mainstreaming-ul,, privat pentru comunicare publică ) toate unitățile și subunitățile din subordine care au personalitate juridică și care pot sta în instanță în nume propriu? Și acest lucru, tot ca formă de respect pentru regulile democratice, pentru ca ministerul să nu-i mai umilească, și din această perspectivă , pe angajații care ajung cu diferitele litigii de muncă ( precum va fi și acesta, al domnului Feroiu Paul, în cazul lipsei oricărei intervenții și autoreglări interne) până în fața unui judecător (mai toate litigiile, din câte se vede în ultimii ani și tocmai din cauză că toate aceste mecanisme interne cu rol de autocontrol al diferitelor derapaje nu mai funcționează eficient de pre mult timp).
Tot acolo pe on-line, (lângă această chestiune menită să lămurească dacă psihologul de unitate, medicul de unitate, medicul de medicina muncii etc..,pot sta singuri în fața judecătorului pentru faptele sale, sau doar în subsidiar ca prepuși ai unui departament, unitate, direcție cu personalitate juridică) vă rugăm să mai câștigați din timpul de lucru pierdut de angajații dumneavoastră subordonați cu înțelegerea modului de decontare a serviciilor medicale ( acelea gratuite din Statutul Polițistului) și doar prin publicarea unui simplu formular vă garantăm că v-ar aduce mai aproape de polițisti și le-ar ușura și lor existența . La formularul pentru decontarea serviciilor medicale ne referim, nu cel al medicamentelor ( după cum înțelegem că sunt mințiți adesea de către lucrărori bine specializați din structurile suport de asistență medicală și au să afle acest lucru abia când le sunt respinse cererile)
Nu de alta, dar sunt destui care au căutat și încă mai caută un astfel de formular și încă nu l-au găsit. Și dacă doar medicamentele sunt gratuite, cum le explică sefii de CMJ-uri noilor recruți, atunci vă rugăm să analizați oportunitatea modificării Statutului Polițistului în acord cu ,,opinia acestora,,. Nu de alta, dar poate riscați, în calitate de reprezentant al MAI evident, să fiți ,,dat în judecată,, pentru inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.. adică pentru înselăciune, mai pe românește/polițienește, de către tinerii care doresc să îmbrățișeze această meserie și legea le promite un anumit statut in compensarea privațiunilor, dar în realitate nu-l mai găsesc după promovare, adică ,,la fața locului,, cum se zice în termeni ,,specifici,,
După cum puteți vedea, domnule ministru, ne-a cam luat valul și am ajuns la alte probleme reale ale polițistului ( și numai, jandarm, pompier, etc..) dar, din păcate nu e nicicum vina noastră pentru că sunt așa de multe și de stringente, numai că managerii dumneavoastră ( să nu generalizăm, dar nici nu putem minimaliza procentul: marea majoritate) în loc să caute să înțeleagă problemele angajatului, să găsească sau să propună ( aici e o reală frică în sistem să pună mâna să facă o analiză și să scrie acolo unde e de scris și de sesizat, dacă îi depășeste o problemă constatată) ei fac parte, de cele mai multe ori, din problemă și nu din soluție cum ar fi normal.
Dar, pentru eficiență, vă îndemnăm să nu vă lăsați și dumneavoastră luat de val (ca noi) și să începeți cu cele două situații analizate până la momentul detalierii celorlalte aspecte ce țin tot de crearea unor condiții de muncă adecvate resursei umane care ocupă și pune în mișcare, totodată, acest minister pe care îl conduceți acum.
După cum, poate, ați constatat deja se impune o verificare a prevederilor normative privind activitatea, metodologia și procedurile utilizate in cadrul asistenței/evaluării psihologice( art 27²⁵ lit h, 27²⁷ lit c și mai ales art 69 alin 1 lit n din Statutul Polițistului și cele corelative din ordinele de ministru subsecvente) unde îndrăznim să vă solicităm să luați în calcul poate chiar înlăturarea monopolului privind valabilitatea concluziilor emise doar de psihologii încadrați în structura MAI, previzionarea unui sistem mult mai articulat în care să nu se mai poată acoperi neglijența sau abuzul colegilor de breaslă în cazul in care apar astfel de derapaje( și să nu plecați nicicum de la premisa greșită că nu apar) și, cel mai important, grijă mare la selecție și încadrare a oricărei resurse umane (dar mai ales in structurile suport de specialitate, în cazul de față din specialitatea psihologie ) . Adică, e incredibil pentru structura unui stat de drept să nu existe nicio posibilitate de a contesta avizul psihologic. Mai rău, decât dacă ai fost surprins sau acuzat de fraudarea lui cf. art 19¹ și art 20 din OMAI 23/2015 ai această posibilitate.
Dacă nu ne credeți( vă mai oferim un domeniu de reflecție:) cereți o analiză a tuturor cazurilor în care au fost dispuse și efectuate evaluări psihologice la reluarea activității, in ultimii 5 ani( să zicem, in minister) și abia atunci veți avea dimensiunea implicațiilor și arbitrariului care guvernează relațiile de muncă în acest domeniu( înțelegând ce inseamnă o obligație legală de suspendare de drept a atribuțiilor unui polișist în raport cu actele și acțiunile intreprinse de acesta in afara cadrului legal)
Raportul de serviciu al polițistului se suspendă de drept în următoarele situații
h) nu susține evaluarea psihologică care se efectuează periodic, la reluarea activității, la solicitarea comisiilor de expertiză/evaluare a capacității de muncă sau când este dispusă ca urmare a constatării motivate a existenței unor indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice;
Totuși, această captivitate cu circuit închis la care este supus funcionarul- politist în materie de evaluare/asistență psihologică trebuie să suporte o analiză corectă și să rămână în atenția dumneavoastră personală până la remediere.
Și chiar de o fi să nu aveți timp, îndrăznim să vă mai rugăm să procedați, (de fapt, așa cum cere legea responsabilității ministeriale) astfel: să predați și să explicați personal problemele grave pe care le-ați constatat sau v-au fost semnalate viitorului ministru, pentru că apreciem că nu e normal și, mai ales, democratic, să tot reluăm aceleași probleme, de la cap, cu fiecare orânduire.
Iar asta ar fi, din nou, spre folosința sistemului cimentat în esaloanele 2, 3, care iși vor fi frecat de bucurie mâinile că au ,,rezolvat,, ( milițienește) și această criză care le amenința ,,statutul,, ( personal) reușind să scape și de ministru și de evaluarea noastră civică, externă (aruncată undeva printr-un fișet prăfuit, cu rezoluția ,,se clasează!,, … dar ,, autorul rămâne în atenție,,)
Vă salutăm respectuos domnule ministru Lucian Bode și, cu îngăduința dumneavoastră, încheiem prezenta analiză invocând, totodată, speranța de mai bine ( pentru noi toți) din cuprinsul Jurământului : ,,..Așa să ne ajute Dumnezeu! ,,
Președinte Asociație
Romanian 
English